Cu bicla la munte în Decembrie

Salut! Eu sunt Bogdan a.k.a. #DonGhidon :) și pentru că 5 zile pe săptămână stau în fața calculatorului la birou, în timpul liber mă găsiți pe bicicletă. Am dezvoltat o adevărată pasiune pentru ciclism și aproape în fiecare weekend merg la ture cu bicla prin țară.

Ultima tură la munte din 2016 (pe la jumătatea lui Decembrie) s-a dovedit a fi o adevărată aventură presărată cu multe întâmplări care merită a fi povestite.

Moșul a venit mai devreme pentru mine în Decembrie și m-a cadorisit cu o cursieră superbă (eu având MTB) pentru care era musai să fac rodajul, așa că am zis să profit de vremea încă frumoasă de afară și să merg la o ultimă tură la munte.

Am planificat tura cu un prieten cu care merg în mai toate aventurile și am stabilit să facem un traseu în jurul lacului Bolboci, aflat pe râul Ialomița în Masivul Bucegi.

Am pornit sâmbătă de dimineață cu noaptea-n cap la drum și când ajung aproape de gară realizez că nu am luat cu mine camera cu care filmez de obicei la ture, un GoPro Hero 4 Black. Nu aveam timp să mă întorc după ea așa că am mers mai departe, gândindu-mă că mă pot baza pe telefon pentru câteva poze. Ajung la gară primul și merg să cumpăr eu bilete pentru tren. La casa de bilete cer 2 bilete către Sinaia și când să plătesc, nu găseam cardul (m-am obișnuit să plătesc cu cardul, dar țin și ceva bani cash pentru locurile în care nu pot folosi cardul). Se pare că îl uitasem acasă și am avut mare noroc că aveam suficienți bani cash pentru a plăti biletele.

Am urcat în tren și am avut parte de un vagon cu locuri pentru biciclete numai al nostru, fiind singurii cu bicicletele. Oamenii mergeau deja la schi și probabil de aceea era atât de liber vagonul pentru bicicliști. Am avut parte de o călătorie plăcută cu căldură și locuri pe scaun.

Poza_tren

Ajungem la Sinaia și ne pornim la drum spre traseul propus. Pentru că entuziasmul de a merge la munte cu o biclă nouă nu m-a lăsat să cercetez mai bine traseul, nu am realizat că vom avea parte de foarte multă urcare și anume în jur de 32 km de urcare, așa că am început să urcăm și să urcăm și să urcăm, până am ajuns la o altitudine de 1600 m. Am avut parte de porțuni de zăpadă și gheață pe carosabil, de soare, de umbră și de multe peisaje frumoase care ne “obligau” să ne oprim pentru a face poze. Ajunși la lac, am făcut câteva poze, am stat puțin la soare și am hotărât să mâncăm ceva. Cum cei de la Cabana Bolboci nu ne-au putut oferi un loc în care să putem sta cu ochii pe biciclete, am decis să continuăm traseul și să gasim o altă cabană unde să mâncăm.

Poza_peisaj

 

20161210_125212_Richtone(HDR)

A urmat un drum forestier acoperit de zăpadă, ceea ce a făcut ca deplasarea mea pe cursieră să fie una foarte palpitantă și plină de adrenalină. Am simțit aproape pe tot traseul cum roata din spate derapează pentru că aveam cauciucurile foarte subțiri și fără profil (de tip slick), însă experiența de ciclist și-a spus cuvântul și am reușit să parcurg întreg traseul fără să cad.

Poza_drum2

Am ajuns într-un final la o cabană în Poiana Padina unde am fost întâmpinați de un domn amabil care ne-a servit cu o ciorbă de perișoare caldă și foarte gustoasă, fiind exact ce aveam nevoie după efortul depus la urcarea celor 20 km până acolo. După masa binemeritată pornim la drum spre Sinaia pentru a termina traseul propus, dar pe malul celălalt al lacului. Această parte a lacului fiind mai puțin circulată era acoperită de zăpadă în proporție de 90%, îngreunând  astfel și mai mult deplasarea. Pe anumite porțiuni a trebuit să mergem pe lângă biciclete, pentru că zăpada și gradul pantei erau prea mari pentru a putea fi parcurse pe biciclete. De acum începeam să simt și lipsa bidoanelor de apă pe care nu le-am luat pentru că am presupus că nu voi avea nevoie de apă la temperatură scăzută.

După alte urcări și coborâri ușoare, a început să se însereze și noi să ne gândim tot mai des la cât mai aveam de parcurs din traseu și în ce condiții. Eram pe la jumătatea traseului când am observat că lumina mea de pe spate se consumase (fiind un stop cu încărcare pe usb). Am decis să merg eu în față și prietenul meu în spate, el având lumină. Am făcut o oprire de câteva minute când am ajuns la punctul de unde urma doar coborâre până la Sinaia pentru a încărca puțin stopul meu de la bateria externă, singurul lucru util pe care din fericire nu l-am uitat acasă.

Poza_drum1

A urmat coborârea celor 20 Km într-un întuneric, frig accentuat de viteză și o liniște sinistră ce ne motiva să ajungem cât mai repede.

Ajunși în Sinaia pe la ora 19, am mers direct la gară unde am cumpărat bilete la primul tren spre București care pleca la ora 19:30.

Nu știu ce s-a întâmplat, pentru că a fost singura tură la care am uitat atât de multe chestii acasă, însă asta a făcut ca tura să fie mai interesantă și mai memorabilă decât am crezut, demonstrând de ce este bine să mergi tot timpul cu încă cel puțin o persoană în asemenea aventuri.

Dacă sunteți pasionați de bicicletă și vreți să faceți ture, documentați-vă bine despre traseu, nu uitați acasă lucruri utile și importante, cum ar fi bidonul de apă, cardul sau banii, camera video sau petice în caz de pană, pompă și nu uitați să încărcați tot timpul luminile înaintea unei ture, mai ales atunci când se înserează foarte devreme.

Have fun la biciclit! :)

PS: Dacă vreți să vedeți mai multe peripeții cu bicla marca #DonGhidon, îl puteți urmări aici http://tinyurl.com/DonGhidon și aici https://www.facebook.com/DonGhidon/

Bogdan Martin
bogdan.martin@results.ro

Pasionat de bicicleta, gadget-uri si articole despre software.

Nu a comentat nimeni la acest articol.

Spune-ți părerea:

RomaniaEnglish