Un maraton de Emoții

Un maraton adună oameni, povești și cauze într-un singur loc și îi face să interacționeze pe același traseu. Lucrurile astea ies în evidență încă de dimineață, atunci când peste tot pe stradă vezi oameni îmbrăcați la fel care se îndreaptă în același punct. Iar atunci când stai și aștepți startul alături de câteva sute de fețe entuziasmate, realizezi câtă concentrare de energie pozitivă este acolo. Apoi urmează traseul care merită savurat din plin, kilometru cu kilometru, fără să te gândești la finish.

Maraton

 

Aștept maratonul și semimaratonul la fel cum aștept Crăciunul. Și asta de ce? Pentru că acolo aproape toți oamenii zâmbesc; pentru că acolo văd corpuri atletice, antrenate, perfecte care mă fac să-mi promit că mă țin serios de sport; pentru că acolo susținătorii de pe trotuare aplaudă și încurajează absolut pe oricine; pentru că atunci când alergi și simți că nu mai poți – te depășește un bătrân de 80 de ani, un tânăr în scaun cu rotile sau un tată cu copilul său bolnav în brațe.

Cred că maratonul este locul în care oamenii vin să se exprime. Fie prin mesajele de pe tricouri, fie prin depășirea unor limite propuse, fie printr-o cauză pentru care aleargă. În cazul nostru, cauza a fost Teach for Romania. Am format o echipă din patru membri – Eliza, Galina, Loredana, Ciprian –  și am făcut 42 de kilometri împreună în proba ștafeta. Pentru fiecare dintre noi acest maraton a fost mai mult decât o cursă. Teach for Romania luptă pentru ca toți copiii să aibă o șansă la educație, să învețe să-și scrie numele, să știe să citească o poveste. Demersul lor este mai mult decât frumos, este unul extrem de necesar. Cu toții merităm o șansă la învățământ, indiferent dacă vrem sau nu să o valorificăm mai târziu. Am făcut fundraising pentru Teach, ne-am atins și chiar ne-am depășit targetul, dar cel mai mult contează ce am simțit cu toții din echipa noastră în raport cu acest maraton.

Echipa We Run to Educate

Ciprian Ioan:

A alerga pentru mine înseamnă conectarea la sine, înseamnă luptă, regăsire și transformare. A alerga pentru Teach for Romania a însemnat a te pune pe tine pe locul II, a accepta că ești într-o echipă cu încă trei oameni mișto, zâmbăreți, luptători, împreună cu care vă conectați la o idee mai mare decât voi. Transformarea copiiilor României se face prin educație!

Ioana Loredana Dumitra:

Într-o zi, Ciprian m-a invitat să alerg la maraton. Inițial nu eram sigură nici dacă pot să mai alerg 10 km pentru că nu mai alergasem atât de mult de un an de zile. Mi-am luat un răgaz, am ieșit la o tură și am reușit să alerg cei 10 km fără oprire. Odată ce am fot sigură că pot să particip, am simțit că mai lipsește ceva: cauza pentru care să alergăm. Nu voiam să particip într-un astfel de maraton doar de dragul competiție, îmi demonstrasem deja că pot să fac asta. Așa că am reușit să ne unim cu doi oameni frumoși la proba de ștafeta și împreună să alergăm și să facem fundraising. Să alerg la maraton a fost frumos, dar și mai frumos a fost să cunosc oameni care se dedică în fiecare zi pentru proiectele Teach for Romania. Gândurile de mulțumire ale copiilor au ajuns și ele la noi și au fost mai calde decât orice medalie pe care competiția de duminică ne-a oferit-o. Aș face asta oricând știind că 10 km alergați de mine aduc copii din zone defavorizate mai aproape de educație. Mulțumesc celor de la Teach for Romania că mi-au dat șansa să alerg pentru educație.

Galina Pinteac:

Pentru mine 9 Octombrie a fost un motiv de bucurie. Îmi place mult să știu că de câțiva ani încoace am căpătat obiceiul de a participa la maratonul și semimaratonul din București. Dar, mai mult de atât, îmi place că alerg pentru o cauză importantă. Am dat startul și am alergat primii 10,5 km. La început mă bucuram de tot ce era în jur: muzică, susținători, prieteni întâlniți pe traseu, străzi ale oamenilor și nu ale mașinilor. Pe la kilometrul 8, m-am detașat complet de orice gând și alergam fără țintă, fără să număr minutele sau kilometrii. Eram pur și simplu eu cu mine însumi. Poate că sună ciudat, dar este o stare care intervine frecvent după câțiva kilometri alergați. În această stare aproape de meditație, am întâlnit-o pe traseu pe colega mea, Eliza, care ar fi trebuit să fie a doua în cursa noastră, dar ea totuși era în spatele meu cu apx. 1 km. Am salutat-o cu bucurie și mi-am continuat drumul. De acolo și până la locul în care urma să predau ștafeta, m-am tot întrebat dacă a fost un delir sau aia chiar era Eliza :). Apoi am realizat că da, Eliza era în spatele meu, pornise și ea la start din dorința de a face mai mulți kilometri pentru Teach. Acestea sunt întâmplările cu farmec de la un maraton. Eu le numesc emoții amestecate și mă bucur să le trăiesc din nou și din nou!

Elisabeta Capațînă Groșanu:

Nu-mi propusesem să alerg maratonul. Pur și simplu s-a întâmplat. Decizia a fost simplă. Cursa a fost grea. Dar am reușit s-o termin. Obiectivul nostru, al echipei We Run to Educate a fost să terminăm împreună maratonul. Este extraordinar să faci lucruri importante împreună cu oamenii de lângă tine; am realizat acum mai mult decât oricând câtă nevoie avem unii de alții chiar și atunci când nu ne cunoaștem și cât de mult contează încrederea pe care ne-o acordăm. Am terminat în 5 h și 52’, printre ultimii, împreună cu alergătoarea de 68 de ani; ne-am îmbrățișat; deși nu eram oficial în cursa individuală am primit și medalie. Am plâns de fericire să mă descarc de toată tensiunea, nici eu nu știu de ce… A fost despre echipă și susținere, despre limitele pe care clar ni le impunem singuri sau le împingem mai departe – depinde de motivație, despre oameni necunoscuți care ne pot ajuta necondiționat, uneori fără ca ei să știe asta, despre prieteni care apar lângă noi când ne așteptăm mai puțin, despre repere, despre decizii bune sau mai puțin bune, luate la timp sau mai târziu, dar niciodată prea târziu, despre a fi doar tu și gândurile tale timp de 5h fără să te plictisești, despre asumarea consecințelor, despre spontaneitate, despre „puțină nebunie”. A fost una dintre cele mai frumoase și intense experiențe de cunoaștere de sine.

Mă bucur că Eliza a avut parte de primul ei maraton. Evident, experiența ei de pe traseu a fost mult mai profundă și merită povestită în detaliu într-un articol separat.

Într-adevăr, așa cum a zis și Eliza în final, un maraton de emoții înseamnă experiența cunoașterii de sine.

 

Galina Pinteac
galina.pinteac@results.ro

Senior Account - in love with good communication

Nu a comentat nimeni la acest articol.

Spune-ți părerea:

RomaniaEnglish